Tu cum alegi sa traiesti?

Toti vrem sa fugim de problemele noastre... Dar, noi nu stim ca indiferent de prezenta sau absenta  noastra ele continua sa existe...De ce nimeni nu accepta sa treaca si prin situatii dificile? De ce nu acceptam ca prin asta  deprindem o experienta de viata individuala. Nu a vecinului sau a colegului de facultate, spre exemplu. Experienta TA. Povestea TA de viata! De fapt ceea ce ai de facut nu este sa ii dai prioritate fricii atunci cand te izbesti de o situatie dificila... Sa o lasi sa puna stapanire pe tine si sa iti pregatesti cei mai buni adidasi si sa incepi sa alergi fara oprire si fara sa observi ca in spate raman oameni care tin intr-adevar la tine si care asteapta sa te opresti...Acolo chiar in spate, acolo unde i-ai lasat... Trebuie sa traim mereu fara griji?  Fara probleme? Fara sa mai cazi din cand in cand?  Unde ar mai fii aventura? Unde ar mai fii placerea de a trai cu adevarat?  Cum am mai simti acea fericire incredibila atunci cand  reusim sa obtinem ceva ce ne doream cu atat de multa ardoare?  Ceea ce avem de facut este sa ne ridicam, sa luptam, daca ne izbeste esecul  trebuie sa  fim  creativi, sa gasim solutii sa  iesim cu capul ridicat , sa nu ne pierdem demnitatea. Am scris demnitate, nu orgoliu... Nu-i vad rostul orgoliului te face  sa pierzi  multe sentimente frumoase, multi oameni  care desi cer o a doua sansa nu o primesc niciodata...Pentru ca orgoliul iti intuneca sentimentele, iti fura momente frumoase din viata,  desi tu ai impresia ca esti mai puternic, de fapt esti mai slab...Esti slab pentru ca accepti sa uiti sa mai traiesti viata asta frumoasa care are atat de multe de oferit... Indiferent de decizie nu uita sa apreciezi ce ai acum, ca nu trebuie sa  neglijezi ce exista in viata ta in detrimentul lucrurilor pe care esti nevoit sa le pierzi la un moment dat...Doar asa poti atinge linistea interioara...Aud  diverse pareri despre viata..Unii spun ca viata-i frumoasa si ca trebuie sa traiesti clipa, altii mi-au zis ca viata-i grea, altii mi-au zis ca viata este simpla in general, dar mai are si momente grele...Parerile au fost selectate din parte mai multor tipologii de caractere... Intrebare mea este acum... Daca ne traim clipa mereu, cum ramane cu clipele care au trecut? Clipele care au existat, care ne-au facut sa zambim, sa plangem, sa invatam, sa radem cu gura pana la urechi, sa ne uitam in oglinda si sa spunem ca suntem mandri de noi. Ele nu trebuie sa ramana inchise intr-un cufar prafuit ...Ele inca traiesc pentru  ca sunt inca prezente in constiinta noastra...Pentru ca ele definesc caractere... Si vor fi mereu prezente, indiferent daca noi acceptam sau nu sa ne gandim la ele...Ele exista indiferent de vointa noastra, exista pentru ca pur si simplu s-au intamplat si ele sunt  piese din puzzel-ul vietii...Ele sunt o parte din gandurile noastre din deciziile noastre, din actiunile noastre, din sentimentele noastre, o parte din alegerile pe care le facem si bineinteles o parte din principiile noastre...Eu va sfatuiesc sa traiti, sa invatati, sa iubti, sa radeti, sa visati de cand rasare soarele pana cand apune luna! Si eu va spun ca viata este cel mai bun profesor, asa ca ar trebui sa ii acordati respectul binemeritat! Dar, acestea sunt doar niste ganduri...

Imagine...

You may say I'm a dreamer, but i'm not the only one...

Cainele ei...

Era 1 ianuarie 2011, ningea din abundenta... pesemne lua nastere o minune, acolo undeva...  Eu eram inca treaza... Desi dupa o noapte alba, Mos Ene refuza sa vina in vizita si pe la mine... Iar eu incercam sa-l momesc cu o ciocolata calda... Priveam de la fereastra cum fulgii de nea se jucau de zor, cum formau plase de stelute fara-ncetare... Am scos mana pe fereastra si am capturat o steluta in palma, putin spus stralucitoare... Eu am continuat sa privesc dansul fulgilor de nea...Dar in timpul acela, intr-un mic orasel, lua nastere un mic ghemotoc de blana, care urma sa fie numit Marley.. Catelusul Marley.. Si ,la fel ca si fulgisorii de nea,  el are darul sa insufleteasca  tot  ce-i    in jur.. Cu nasucul lui umed,  pofta lui de joaca incomensurabila si cu ochisorii lui negrii, te-ndemna sa-l indragesti la infinit...Dar a trecut un an de atunci ...Happy birthday, dear Marley! :*

Ganduri intr-o zi de luni...

E dimineata...O dimineata  ploioasa.. O ploaie usoara, cu stropi jucausi, veseli, poznasi,iar altii parca la fel de somnorosi ca si mine...  Dar ei se ingramadesc parca sa ma invaluie, sa ma acapareze , sa-mi atraga atentia,vor sa-i  privesc  pe fiecare  in parte... Observ cu uimire ca fiecare picatura de ploaie este unica..As vrea sa am timp sa le ascult povestile, dar se pare ca timpul se grabeste si astazi...  Le las in schimb sa imi mangaie usor fata.. Clipesc.. Un mic strop imi atinge usor genele.. Un zambet imi apare in coltul gurii... Nu o sa ma faca sa plang.. Pentru ca azi ma simt invincibila...  Ma las acaparata de  starea aceasta  de bine.. Pe fundal  aud zgomotul orasului, simt cum strada devine din ce in ce mai aglomerata... Dar nu-mi pasa, eu nu ma grabesc... Am timp sa ma bucur de momentul meu... La fel ca fiecare strop de ploaie.. Vreau sa ma bucur de fiecare clipa  asa cum imi place.. Pot sa fiu vesela sau serioasa, visatoare sau realista, imprudenta sau  precauta, impulsiva sau temperata, indrazneata sau timida, optimista sau pesimista si totusi sa fiu eu...Gandurile mele se duc tot mai departe, dar imi amintesc brusc de ploaie... Da, m-ai invatat un lucru important astazi!.. Sunt incantata...Cu un zambet larg pe fata ma indrept spre destinatie...

Scrisoarea ta...

                                                               Draga mea prietena,

 M-am gandit sa-ti fac o mica surpriza de ziua ta, sa iti dedic un post special pentru tine. Sa incep sa-ti scriu urari de bine? Prea banal, stii doar ca iti doresc tot binele din lume si chiar mai mult decat atat  daca s-ar putea. Sa incep sa-ti enumar toate situatiile care mi-au placut pe parcursul anilor trecuti? Mult prea multe de scris. Sa incep sa-ti dau o definitie a prieteniei?  Probabil ca stii si tu asta. Sa incep sa-ti enumar motivele pentru care eu pretuiesc  prietenia noastra?  Ma atrage destule de mult ideea, dar cred  ca deja am facut asta... As vrea sa fie ceva diferit de data asta..As vrea sa te surprind placut, sper doar sa reusesc asta..
 "Acum 5 ani lua nastere, intr-o zi obsnuita de septembrie,intr-un orasel,  o  frumoasa prietenie intre doua liceene..Amandoua dornice sa cunoasca oameni noi.. La prima vedere pareau foarte asemanatoare, dar ele erau totusi foarte diferite.. Una visatoare , optimista , sensibila la nevoile celorlalti, intotdeauna dispusa sa ofere o mana de ajutor,  iar alta ambitioasa,  inteligenta, mereu vesela, joviala, prietenoasa, generoasa, care lupta pana in panzele albe pentru o cauza, dar totusi sensibila si diafana...Una idealista, iar alta,  o pasionata convinsa... Ambele incantate de  prijelul fericit de a lega o prietenie sincera, frumoasa, rezistenta...Timpul se scurge zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luna dupa luna si an dupa an...Iata-le acum ajunse la facultate..Amandoua schimbate.. Cu viziuni diferite despre viata... Fiecare dintre ele avand diferite visuri,dorinte, ambitii, idealuri, dar avand totusi  un lucru in comun, o prietenie adevarata..
 Una  se gandeste sa-i faca o mica surpriza de ziua ei, iar cealalta zambeste..."

                                                                                                                          Cu drag, a ta prietena                                                                                                                                                                                                           

 P.S.:   La multi anisori, papusico! XOXOXOXOXOX

Zece lucruri care-mi plac la tine...

Este o zi de septembrie. O zi insorita, dar este totusi o zi de toamna… Mirosul de castane, freamatul usor al frunzelor ruginii ajunse pe pamant, lumina aurie , serile racoroase, vantul plapand, delicat si  aerul incununat de culorile somptuoase si aramii , linistea dinaintea ploii, un nou inceput, un nou oras, o noua viata…Te asteptam de ceva timp.. Se spune ca toamna nu se numara dorintele, ci se indeplinesc..Oare asa este? … Bine-ai venit, draga toamna!

In miez de noapte...

Minutele se scurg cu nepasare... Ma adancesc tot mai mult in negura noptii, noaptea linistita si tainica. Ma las invaluita, incetul cu incetul, de intunericul ce domneste pretutindeni, caci in noaptea asta luna si stelele au preferat sa se ascunda in spatele norilor indepartati, iar natura a preferat sa amuteasca...Tacere.. Din departare se aude cantecul unui greieras ratacit,caci eu asa gandesc..Sau poate doar poposeste pe strada mea si vrea sa-si faca simtita prezenta, in zadar insa, orasul este prea obosit...Ma bucur ca e si el cu mine, altfel m-as fi simtit abandonata. Suntem doar noi..el, eu si gandurile mele. Ganduri hoinare, ratacite si efemere. Ticaitul ceasului se amplifica...Timpul trece, iar gandurile mele se varsa usor si altele noi isi fac aparitia. Ceva firesc! :)