|
|
Toti vrem sa fugim de problemele noastre... Dar, noi nu stim
ca indiferent de prezenta sau absenta noastra
ele continua sa existe...De ce nimeni nu accepta sa treaca si prin situatii
dificile? De ce nu acceptam ca prin asta
deprindem o experienta de viata individuala. Nu a vecinului sau a
colegului de facultate, spre exemplu. Experienta TA. Povestea TA de viata! De fapt ceea ce ai de
facut nu este sa ii dai prioritate fricii atunci cand te izbesti de o situatie dificila... Sa o lasi sa puna stapanire pe
tine si sa iti pregatesti cei mai buni adidasi si sa incepi sa alergi fara
oprire si fara sa observi ca in spate raman oameni care tin intr-adevar la tine
si care asteapta sa te opresti...Acolo chiar in spate, acolo unde i-ai lasat...
Trebuie sa traim mereu fara griji? Fara
probleme? Fara sa mai cazi din cand in cand? Unde ar mai fii aventura? Unde ar mai fii
placerea de a trai cu adevarat? Cum am
mai simti acea fericire incredibila atunci cand
reusim sa obtinem ceva ce ne doream cu atat de multa ardoare? Ceea ce avem de facut este sa ne ridicam, sa
luptam, daca ne izbeste esecul trebuie
sa fim creativi, sa gasim solutii sa iesim cu capul ridicat , sa nu ne pierdem
demnitatea. Am scris demnitate, nu orgoliu... Nu-i vad rostul orgoliului te face sa
pierzi multe sentimente frumoase, multi
oameni care desi cer o a doua sansa nu o
primesc niciodata...Pentru ca orgoliul iti intuneca sentimentele, iti fura
momente frumoase din viata, desi tu ai
impresia ca esti mai puternic, de fapt esti mai slab...Esti slab pentru ca
accepti sa uiti sa mai traiesti viata asta frumoasa care are atat de multe de
oferit... Indiferent de decizie nu uita sa apreciezi ce ai acum, ca nu trebuie
sa neglijezi ce exista in viata ta in
detrimentul lucrurilor pe care esti nevoit sa le pierzi la un moment dat...Doar
asa poti atinge linistea interioara...Aud diverse pareri despre viata..Unii spun ca viata-i frumoasa si ca trebuie sa traiesti clipa, altii mi-au zis ca viata-i grea, altii mi-au zis ca viata este simpla in general, dar mai are si momente grele...Parerile au fost selectate din parte mai multor tipologii de caractere... Intrebare mea este acum... Daca ne traim clipa mereu, cum ramane cu clipele care au trecut? Clipele care au existat, care ne-au facut sa zambim, sa plangem, sa invatam, sa radem cu gura pana la urechi, sa ne uitam in oglinda si sa spunem ca suntem mandri de noi. Ele nu trebuie sa ramana inchise intr-un cufar prafuit ...Ele inca traiesc pentru ca sunt inca prezente in constiinta noastra...Pentru ca ele definesc caractere... Si vor fi mereu prezente, indiferent daca noi acceptam sau nu sa ne gandim la ele...Ele exista indiferent de vointa noastra, exista pentru ca pur si simplu s-au intamplat si ele sunt piese din puzzel-ul vietii...Ele sunt o parte din gandurile noastre din deciziile noastre, din actiunile noastre, din sentimentele noastre, o parte din alegerile pe care le facem si bineinteles o parte din principiile noastre...Eu va sfatuiesc sa traiti, sa invatati, sa iubti, sa radeti, sa visati de cand
rasare soarele pana cand apune luna! Si eu va spun ca viata este cel mai bun profesor, asa ca ar trebui sa ii acordati respectul binemeritat! Dar, acestea sunt doar niste ganduri...