Tu cum alegi sa traiesti?

Toti vrem sa fugim de problemele noastre... Dar, noi nu stim ca indiferent de prezenta sau absenta  noastra ele continua sa existe...De ce nimeni nu accepta sa treaca si prin situatii dificile? De ce nu acceptam ca prin asta  deprindem o experienta de viata individuala. Nu a vecinului sau a colegului de facultate, spre exemplu. Experienta TA. Povestea TA de viata! De fapt ceea ce ai de facut nu este sa ii dai prioritate fricii atunci cand te izbesti de o situatie dificila... Sa o lasi sa puna stapanire pe tine si sa iti pregatesti cei mai buni adidasi si sa incepi sa alergi fara oprire si fara sa observi ca in spate raman oameni care tin intr-adevar la tine si care asteapta sa te opresti...Acolo chiar in spate, acolo unde i-ai lasat... Trebuie sa traim mereu fara griji?  Fara probleme? Fara sa mai cazi din cand in cand?  Unde ar mai fii aventura? Unde ar mai fii placerea de a trai cu adevarat?  Cum am mai simti acea fericire incredibila atunci cand  reusim sa obtinem ceva ce ne doream cu atat de multa ardoare?  Ceea ce avem de facut este sa ne ridicam, sa luptam, daca ne izbeste esecul  trebuie sa  fim  creativi, sa gasim solutii sa  iesim cu capul ridicat , sa nu ne pierdem demnitatea. Am scris demnitate, nu orgoliu... Nu-i vad rostul orgoliului te face  sa pierzi  multe sentimente frumoase, multi oameni  care desi cer o a doua sansa nu o primesc niciodata...Pentru ca orgoliul iti intuneca sentimentele, iti fura momente frumoase din viata,  desi tu ai impresia ca esti mai puternic, de fapt esti mai slab...Esti slab pentru ca accepti sa uiti sa mai traiesti viata asta frumoasa care are atat de multe de oferit... Indiferent de decizie nu uita sa apreciezi ce ai acum, ca nu trebuie sa  neglijezi ce exista in viata ta in detrimentul lucrurilor pe care esti nevoit sa le pierzi la un moment dat...Doar asa poti atinge linistea interioara...Aud  diverse pareri despre viata..Unii spun ca viata-i frumoasa si ca trebuie sa traiesti clipa, altii mi-au zis ca viata-i grea, altii mi-au zis ca viata este simpla in general, dar mai are si momente grele...Parerile au fost selectate din parte mai multor tipologii de caractere... Intrebare mea este acum... Daca ne traim clipa mereu, cum ramane cu clipele care au trecut? Clipele care au existat, care ne-au facut sa zambim, sa plangem, sa invatam, sa radem cu gura pana la urechi, sa ne uitam in oglinda si sa spunem ca suntem mandri de noi. Ele nu trebuie sa ramana inchise intr-un cufar prafuit ...Ele inca traiesc pentru  ca sunt inca prezente in constiinta noastra...Pentru ca ele definesc caractere... Si vor fi mereu prezente, indiferent daca noi acceptam sau nu sa ne gandim la ele...Ele exista indiferent de vointa noastra, exista pentru ca pur si simplu s-au intamplat si ele sunt  piese din puzzel-ul vietii...Ele sunt o parte din gandurile noastre din deciziile noastre, din actiunile noastre, din sentimentele noastre, o parte din alegerile pe care le facem si bineinteles o parte din principiile noastre...Eu va sfatuiesc sa traiti, sa invatati, sa iubti, sa radeti, sa visati de cand rasare soarele pana cand apune luna! Si eu va spun ca viata este cel mai bun profesor, asa ca ar trebui sa ii acordati respectul binemeritat! Dar, acestea sunt doar niste ganduri...