Ganduri intr-o zi de luni...

E dimineata...O dimineata  ploioasa.. O ploaie usoara, cu stropi jucausi, veseli, poznasi,iar altii parca la fel de somnorosi ca si mine...  Dar ei se ingramadesc parca sa ma invaluie, sa ma acapareze , sa-mi atraga atentia,vor sa-i  privesc  pe fiecare  in parte... Observ cu uimire ca fiecare picatura de ploaie este unica..As vrea sa am timp sa le ascult povestile, dar se pare ca timpul se grabeste si astazi...  Le las in schimb sa imi mangaie usor fata.. Clipesc.. Un mic strop imi atinge usor genele.. Un zambet imi apare in coltul gurii... Nu o sa ma faca sa plang.. Pentru ca azi ma simt invincibila...  Ma las acaparata de  starea aceasta  de bine.. Pe fundal  aud zgomotul orasului, simt cum strada devine din ce in ce mai aglomerata... Dar nu-mi pasa, eu nu ma grabesc... Am timp sa ma bucur de momentul meu... La fel ca fiecare strop de ploaie.. Vreau sa ma bucur de fiecare clipa  asa cum imi place.. Pot sa fiu vesela sau serioasa, visatoare sau realista, imprudenta sau  precauta, impulsiva sau temperata, indrazneata sau timida, optimista sau pesimista si totusi sa fiu eu...Gandurile mele se duc tot mai departe, dar imi amintesc brusc de ploaie... Da, m-ai invatat un lucru important astazi!.. Sunt incantata...Cu un zambet larg pe fata ma indrept spre destinatie...

Scrisoarea ta...

                                                               Draga mea prietena,

 M-am gandit sa-ti fac o mica surpriza de ziua ta, sa iti dedic un post special pentru tine. Sa incep sa-ti scriu urari de bine? Prea banal, stii doar ca iti doresc tot binele din lume si chiar mai mult decat atat  daca s-ar putea. Sa incep sa-ti enumar toate situatiile care mi-au placut pe parcursul anilor trecuti? Mult prea multe de scris. Sa incep sa-ti dau o definitie a prieteniei?  Probabil ca stii si tu asta. Sa incep sa-ti enumar motivele pentru care eu pretuiesc  prietenia noastra?  Ma atrage destule de mult ideea, dar cred  ca deja am facut asta... As vrea sa fie ceva diferit de data asta..As vrea sa te surprind placut, sper doar sa reusesc asta..
 "Acum 5 ani lua nastere, intr-o zi obsnuita de septembrie,intr-un orasel,  o  frumoasa prietenie intre doua liceene..Amandoua dornice sa cunoasca oameni noi.. La prima vedere pareau foarte asemanatoare, dar ele erau totusi foarte diferite.. Una visatoare , optimista , sensibila la nevoile celorlalti, intotdeauna dispusa sa ofere o mana de ajutor,  iar alta ambitioasa,  inteligenta, mereu vesela, joviala, prietenoasa, generoasa, care lupta pana in panzele albe pentru o cauza, dar totusi sensibila si diafana...Una idealista, iar alta,  o pasionata convinsa... Ambele incantate de  prijelul fericit de a lega o prietenie sincera, frumoasa, rezistenta...Timpul se scurge zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luna dupa luna si an dupa an...Iata-le acum ajunse la facultate..Amandoua schimbate.. Cu viziuni diferite despre viata... Fiecare dintre ele avand diferite visuri,dorinte, ambitii, idealuri, dar avand totusi  un lucru in comun, o prietenie adevarata..
 Una  se gandeste sa-i faca o mica surpriza de ziua ei, iar cealalta zambeste..."

                                                                                                                          Cu drag, a ta prietena                                                                                                                                                                                                           

 P.S.:   La multi anisori, papusico! XOXOXOXOXOX

Zece lucruri care-mi plac la tine...

Este o zi de septembrie. O zi insorita, dar este totusi o zi de toamna… Mirosul de castane, freamatul usor al frunzelor ruginii ajunse pe pamant, lumina aurie , serile racoroase, vantul plapand, delicat si  aerul incununat de culorile somptuoase si aramii , linistea dinaintea ploii, un nou inceput, un nou oras, o noua viata…Te asteptam de ceva timp.. Se spune ca toamna nu se numara dorintele, ci se indeplinesc..Oare asa este? … Bine-ai venit, draga toamna!

In miez de noapte...

Minutele se scurg cu nepasare... Ma adancesc tot mai mult in negura noptii, noaptea linistita si tainica. Ma las invaluita, incetul cu incetul, de intunericul ce domneste pretutindeni, caci in noaptea asta luna si stelele au preferat sa se ascunda in spatele norilor indepartati, iar natura a preferat sa amuteasca...Tacere.. Din departare se aude cantecul unui greieras ratacit,caci eu asa gandesc..Sau poate doar poposeste pe strada mea si vrea sa-si faca simtita prezenta, in zadar insa, orasul este prea obosit...Ma bucur ca e si el cu mine, altfel m-as fi simtit abandonata. Suntem doar noi..el, eu si gandurile mele. Ganduri hoinare, ratacite si efemere. Ticaitul ceasului se amplifica...Timpul trece, iar gandurile mele se varsa usor si altele noi isi fac aparitia. Ceva firesc! :)

Impressions sur la vie...

Ma aflu in fata calculatorului si tastez... O adiere usoara-mi mangaie gingas fata. Imi intorc privirea spre fereastra deschisa la perete, iar ochii-mi raman fixati , pentru cateva secunde, pe copacii din spatele blocului in care locuiesc Ma privesc la randul lor  inalti, impozanti, cu frunzisul des, ce se inalta spre cerul de un albastru unic, iar de pe crengile lor lungi, inegale triluri colorate imi insotesc gandurile. Dar ma trezeste din reverie o ciocanitoare jinduitoare...Zambesc...Din nou mica vietuitoare, doctorasul copacilor cum o numim cu totii. Isi cauta hrana, cel mai probabil...Isi va lua zborul in scurt timp asa cum se intampla de fiecare data... Niciodata nu ma satur s-o privesc facandu-si treaba, vindecand copacii. Dar oare ei ce zic? Oare pe ei ii doare? Sau le face placere? Poate asta-i ustura sau poate ii mangaie, sau cine stie, poate ii gadila...Hmm..Pe ei ii intreaba oare cineva daca le este bine? Se afla aici de mult timp. Erau aici si inainte ca eu sa ma nasc.De atunci parca vegheza la fereastra camerei mele, impartasindu-mi impresiile lor despre viata. Mi-au aratat ca rafalele de vant si iernile grele trec, iar in urma lasa o pofta si mai mare de viata. Ceea ce ei incearca sa-mi destainuie este ca in viata voi intalni nenumarate obstacole, dar dupa ce acestea vor disparea voi ramane doar eu , invingatoare. Asa trebuie sa ganditi si voi. Trebuie sa invatati  atat din trecutul vostru, cat si din trecutul celorlalti si mai ales sa faceti eforturi sa nu repetati greselile anterioare. Invatati sa va faceti propriul destin dupa pofta inimii. Insa nu uitati, totul in viata are consecinte, depinde doar de voi daca acestea vor fi bune sau rele.